joi, 15 martie 2012

Pestera Polovragi


Pestera Polovragi se gaseste pe teritoriul comunei Polovragi, intre localitatile Horezu si Baia de Fier, judetul Gorj, Oltenia, Romania
Este o pestera lunga de peste 9000 m având galeria principala in cea mai mare parte orizontala din care se desprind mai multe culoare laterale in parte colmatate cu aluviuni. De-a lungul galeriei se disting trei sectoare.

Primul sector incepe de la fosta resurgenta si pâna la Culoarul Stâlpului si incepe cu doua culoare laterale mici, mai important fiind cel din dreapta numit "Culoarul liliecilor". Galeria, electrificata, continua cu inaltimi de 2-8 m si latimi in jur de 10 m. Sunt frecvente prabusirile, scurgerile din tavan, hornurile; aici se deschid culoare secundare mici, dar destul de impodobite cu calcita.

Sectorul Ogiva, delimitat de Culoarul Stâlpului si Culoarul Sufocat, incepe la aproximativ 400 m de la intrare. Pe parcursul lui se mentine aceeasi latime, insa inaltimea variaza intre 0,5 si 2 m. Gradul de concretionare se reduce, plafonul corespunzând unei suprafete de strat.

Ultimul sector de la Culoarul Sufocat si capatul nordic al galeriei continua pestera pâna la un sorb colmatat. Aici inaltimea si latimea se reduc, iar formatiunile stalagmitice sunt mai numeroase spre extremitatile sectorului.

Pestera Polovragi este relativ calda, umeda, lipsita de curenti de aer. Biospeologic, pestera este putin interesanta, având o fauna saraca si o singura specie troglobionta: Trachysphera spelaea.

Pestera prezinta deosebit interes din punct de vedere geomorfologic si peisagistic

Pestera Dambovicioara

Pestera Dambovicioara este situata in partea de sud a Masivului Piatra Craiului, in versantul stang al vaii Dambovicioara, la 1 km nord de satul Dambovicioara. Pestera Dambovicioara este formata dintr-o galerie unica, cu o lungime totala, de 555 m. Desi aceasta lungime este incomparabil mai mica fata de alte pesteri din Romania, Pestera Dambovicioara este cea mai lunga din zona.

Galeria are latimi ce variaza intre 3-4 m si inaltimi de 4-5 m, cu putine ramificatii, de dimensiuni mici. Dupa 150 m de la intrare, galeria se ingusteaza foarte mult.

Pestera propriu-zisa este cunoscuta inainte de 1579, cand localnicii o foloseau pe post de ascunzatoare impotriva cotropitorilor. Ulterior pestera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzatoarea a doi talhari cunoscuti la acea vreme, si chiar ascunzisul unui urs.  Printre altele, Pestera Dambovicioara este renumita si pentru faptul ca este prima pestera din Muntenia mentionata intr-o lucrare stiintifica si anume Mineralogia Principatus Transilvanie a lui J. Fridlavsky din anul 1767.

Pestera este relativ saraca in formatiuni calcaroase, insa este destul de bine cunoscuta de cate turisti. A fost amenajata si este una dintre cele mai frecventate astfel de formatiuni.

Daca ti se face foame si nu ai venit pregatit cu pachet de acasa, sunt cateva magazine de la care poti cumpara ceva de mancare si de baut. De asemenea, in zona vin si localnici care vand cas si urda.

Drumul continua si dupa pestera, dar este neasfaltat. Gasiti acolo destule locuri frumoase unde va puteti odihni pe malul apei.
Programul de vizitare al pesterii este Luni - Vineri: 9-17, Sambata - Duminica: 8-18.

joi, 1 martie 2012

Castelul Bran

Castelul Bran - un remarcabil monument de arhitectura a fost contruit intre 1377-1382 pe o stanca de 60 m ca urmare a privilegiului de la 19 noiembrie 1377 al regelui Ungariei Ludovic I de Anjou. Pe vremuri a fost punct intarit de veghe si indeplinea functii militare aparand sud-estul Transilvaniei dar avea si functii vamale si comerciale fiind situat pe drumul comercial ce lega Transilvania de Muntenia prin culoarul Rucăr-Bran.
Fortificatia era administrata de un castelan care era comandant militar si avea si atributii administrative si jurisdictionale. Pentru a putea sustine castelul acesta a primit in subordine un domeniu compus din 13 localitati. De asemenea negustorii care treceau prin acest punct de vama plateau a 30-a parte (tricessima) din valoarea marfii transportate drept vama. Veniturile astfel obtinute erau considerabile.
Castelul a fost cedat domnitorului Mircea Cel Batran de catre brasoveni si a apartinut de Tara Romaneasca pana in 1419 cand dupa moartea domnitorului castelul revine comitelui secuilor. Intre 1441-1446 castelul a apartinut lui Iancu de Hunedoara. Dupa aceea a trecut din nou in proprietatea Brasovenilor in anul 1498, in contul datoriilor pe care le avea regele maghiar catre acestia. Intr-un act din 1651 aprobat de Dieta Transilvaniei se stipuleaza ca brasovenii devin proprietari "cu drept de veci si irevocabil" asupra Castelului Bran. Dupa aceasta data Branul isi pierde importanta si o perioada este ocupat de catre trupele imperiale austriece. Dupa un proces lung castelul revine brasovenilor in 1883 iar in 1920 acestia il daruiesc reginei Maria a Romaniei. Aceasta lasa prin testament Castelul Bran fiicei sale principesa Ileana. Dupa abdicarea regelui Mihai in 1947 intra in posesia statului si este transformat in muzeu de istorie medievala deschizandu-si portile publicului in data de 28 aprilie 1957. In 1997 colectia muzeului este completata iar in 2006 Castelul Bran este retrocedat urmasilor principesei Ileana si anume fiul acesteia Dominic de Habsburg.

Desi a suferit numeroase transformari fiind reconstruit in mai multe randuri (1377), aceasta constructie impunatoare pastreaza si azi elemente ale stilului gotic original. Construita initial ca o cetate de forma trapezoidala, inconjurata de un zid masiv cu guri de tragere, Castelul Bran s-a dovedit a fi un punct de aparare de succes, din cauza reputatiei sale neavand probleme majore in timpul a peste 600 de ani de existenta. In curtea interioara a castelului se afla si o fantana adanca de 57 de metrii care asigura apa in caz de asediu.
Imaginea sa de azi dateaza din secolul XIV exceptie facand turnul de deasupra portii care a fost construit ulterior in secolul 15.  Dupa ce regina Maria a intrat in posesia castelului arhitectul curtii regale Karel Liman a restaurat si amenajat intregul edificiu. 
Castelul Bran este in mod curent asociat cu legenda vampirului Dracula fapt care i-a conferit o faima deosebita, fiind vizitat anual de mii de turisti din tara dar mai ales din strainatate care sunt atrasi de aceasta legenda.






Dracula , asa cum este perceput astazi ,constituie rezultatul interferentei unor fapte istorice reale, intrate in legenda, legate de domnia lui Vlad Tepes – Dracula, al consemnarilor unor cronicari ai vremii, cu intentia de a-l pune pe marele voievod într-o lumina nefavorabila, amplificate în secolele urmatoare prin asocierea cu personajul romanului de fictiune „Dracula”, aparut in Anglia, în 1897, avandu-l ca autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.

Adevarul despre domnitorul Tarii Romanesti Vlad Tepes (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrari apartinand istoricilor romani si straini.