Pestera Muierilor

Pestera Muierilor se afla in comuna Baia de Fier in udetul Gorj. Se stie ca pestera a servit in trecut ca adapost pentru femei si copii in perioada razboaielor.

Pestera are o lungime de aproximativ 3.5 kilometri pe patru nivele, 2 dintre aceste nivele nu se pot vizita deoarece sunt rezervatii speologice. Principalele atracti ale pesterii sunt Amvonul, Candelabrul Mare, Sala Altarului si Dmnul Mic.
Printre atractii mai sunt Valul Muierii, Cascadele Impietrite, Poarta, Sala Turcului si Sala Guano.
In Sala Musteriana s-au gasit obiecte apartinand culturilor cu mult inaintea erei noastre.

In pestera s-au mai gasit bucati de craniu care au fost datate de cercetatori ca avand o vechime de 30.000  de ani. Pestera Muierii a fost prima pestera electrificata din Romania.

Cheile Galbenei

Cheile Galbenei este considerata una dintre cele mai salbatice chei din Romania. Cheile sunt situate in Munti Bihor in partea de sud-vest a platoului  Padis-Cetatile Ponorului, fiind constituite din 3 sectoare de chei cere totalizeaza 6 kilometri.
Reprezentativi pentru Cheile Galbenei sunt preteti abrupti de peste 300 de metri
Pereti abrupti ascund peste suspendate la diferite nivele si formeaza  piloni arcade si polite structurale.

Izbucul galbenei reprezinta resurenta raului subteran din Pestera Cetatile Ponorului. Izbucul are un ochi de apa de circa 7 metri diametru situat la baza unui perete de stinca. Una din numeroasele cascade este Cascada evantai inalta de 7 metri.

Pe traseu sunt portiuni amenajate cu cabluri de otel si lanturi de sprijin asta find singura cale de a parcurge anumite portiuni.

Pestera Ghetarul de la Focul Viu

 Pestera consta in doua sali, prima din ele de mari dimensiuni avand un imens ghetar. Accesul la pestera se face printr-o galerie pe o scara de lemn. Tavanul acestei sali mari este deschis printr-o fereastra naturala uriasa prin care o mare cantitate de busteni si zapada a cazut de afara, transformandu-se intr-o imensa gramada in centrul salii. Bustenii au fost prinsi ca intr-o capcana de gheata, capetele lor ramase libere au putrezit si au colorat astfel gheata. Prin fereastra din tavan intra suficienta lumina pentru a dezvalui spendoarea bucatilor stalagmitice de gheata care se afla in partea opusa intrarii in pestera. In jurul pranzului, razele de soare creeaza o scena de basm. Unul din capetele blocului de gheata cade in abisul din crevasa adanca dintre stanci.

O galerie aflata dincolo de stalagmite duce catre sala mica a pesterii coborand cu grija cam 4 m pe partea stanga a alunecarii de gheata. Aceasta sala nu are lumina naturala. Exista cateva concretiuni de calciu aranjate printre stalagmitele de gheata de diferite dimensiuni, depinzand de anotimp. Pestera se incheie cu o gaura verticala blocata.

Iesirea din pestera este foarte placuta, in special vara cand temperatura de afara este mult peste cea din pestera. Exista doua motive pentru care gheata se pastreaza in pestera: tavanul deschis care invita aerul rece inauntru si lipsa ventilatiei care il pastreaza rece in timpul anului
Intervalul de vizitare potrivit este 13.30-14.30 punctul culminant find atins in jurul orei 14.00 cand razele soarelui cad perfect pe pestera.
 

Roşia Montană, galeriile romane

 Rosia Montana reprezinta varful tehnologiei miniere antice: saparea de galerii in roca dura vulcanica pentru a a ajunge la filoanele de aur; prin aceasta fiind unicat in lume. La Rosia Montana se poate vedea cu ochiul liber o istorie a mineritului de 2000 de ani incepand cu perioada romana pana in zilele noastre, prin acest fapt minele de la Rosia Montana ar trebui inscrisa in lista monumentelor UNESCO
Minele erau expluatate inca dinainte de cucerirea Daciei de catre romani, din secolul I i.Hr; ipoteza confirmata de testele cu C14 efectuate pe bucati de lemn din vechea structura de sustinere a minelor Galeriile romane sunt formate din tuneluri de zeci de kilometri lungime. O parte din aceste galerii se poae vizita intrarea costa cativa lei, se viziteaza galeriile pe o portiune destul de mica si muzeul din incinta complexului minier.
O atracție turistică unică in Europa, există mine romane în Franţa, Anglia dar şi în Peninsula Iberică. Astăzi, turiştii pot vizita galerii antice doar în Portugalia şi Spania. Astfel, Mina Cătălina-Monulești ar putea fi primul obiectiv de acest gen din Estul Europei. „Ceea ce e special în această mină e calitatea conservării în cazul uneltelor din lemn”, explică Beatrice Cauuet. De altfel, arheologii francezi au găsit nenumărate bucăţi din torţele utilizate de romani, dar şi scări din lemn folosite pentru a interconecta etajele galeriilor. „Aici avem o scară din lemn dintr-o singură bucată, lungă de 5 metri. Romanii le sculptau pentru a realiza scări pe care să urce”, a explicat arhitectul Beatrice Cauuet
 
O istorie aparte
Roşia Montană este una dintre cele mai vechi localităţi din Europa cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase; atestarea acestei activități prin celebrele tăblițe de lut din anul 131 semnează practic și certificatul oficial de naștere al comunei de astăzi. În minele romanilor lucrau sclavi şi colonişti, care au amenajat primele galerii pentru extracţie de aur și argint. Ei foloseau cele mai eficiente tehnici miniere pentru perioada aceea. Galeriile erau săpate cu ciocanul, dalta şi târnăcopul şi erau de multe ori ramificate sau chiar supraetajate. Când roca era foarte dură, pereţii stâncii se încălzeau cu foc, după care erau apoi stropiţi cu apă şi oţet pentru a se răci brusc. Datorită diferenţei termice create, se crăpau, şi apoi, cu târnăcopul, erau desfăcute bucăţile de rocă din care era separat aurul.

Dupa cucerirea Daciei de catre romani, in insemnarile vremi e specificat ca imparatul Traian s-a intors la Roma cu o prada de razboi de 165 tone de aur si 331 tone de argintIn perioada stapanirii romane se estimeaza ca peste 85 de vagoane de aur pur au luat drumul Romei
In apropierea galeriilor romane se afla cetatea Alburnus Maior ce a reprezentat punctul de aparare al localitatii si ale expluatariilor aurifere.
Dar toate aceste galeri ar putea disparea daca se incepe exploatarea miniera.

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa reprezinta un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensa ravinare sapata pana in creasta culmii care inchide spre sud Valea Seaca, cu o adancime de peste 100 m si un diametru de peste 600 m. Pe toata suprafata ei, un proces de eroziune foarte activ a scos la zi straturile de cuartite, a caror culoare rosie violacee confera zonei un aspect cu totul aparte, ea aparand de la mari departari ca o rana deschisa in trupul muntelui.
Groapa Ruginoasa are sectoare de chei ce pot fi parcurse doar de alpinisti.

A devenit cunoscuta in intreaga lume dupa ce a aparut la Discovery Channel, la emisiunea “Tehnici esentiale de supravietuire”, cand protagonistul Bear Grylls a avut de-a face cu zonele din Muntii Apuseni, respectiv Groapa Ruginoasa

Accesul se face de pe DN75 la km 28+400 (1140m altitudine) la aproximativ 1300 m de Cabana Vartop(Arieseni). Aici parasim soseaua pe partea dreapta in directia spre Stei, traversam paraul, si incepem urcusul de 50 de minute. Ajungem intr-o poiana de unde sus in fata noastra se contureaza o sa larga de unde se observa imensa groapa.

Cetatile Ponorului

Cea mai splendida si impunatoare formatiune carstica din Romania, Cetatile Ponorului se afla in Muntii Apuseni, mai précis in partea de nord a Muntilor Bihor la circa 10-15 km de comuna Pietroasa , zona Padis.
Zona turistica Padis se constituie din bazinul Cetatile Ponorului cu o suprafata de 36 km patrati (incluzand Cheile Galbenei si Poiana Florilor) la sud vest si Cheile Somesului Cald – Poiana Varasoaia – Poiana Caciulata la nord.

Cetatile Ponorului.

Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din 1952, obtinand apoi statutul de monument al naturii trecand in custodia Academiei Romane. Aceste cetati sunt constituite din 3 cercuri (Doline) mari de stanci asezate intr-o depresiune impadurita de 300 m adanci si mai mult de 1 km in diametru la nivelul cel mai sus.
Numele de Cetatile Ponorului vine in primul rand de la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafata al acestui fenomen carstic.
Poteca de acces porneste de la drumul forestier si coboara treptat prin padure pe un teren accidentat, paralel cu Valea Cetatilor pana la primul circ (Dolina 1), acesta fiind sfarsitul propriu-zis al vaii. Peretele lateral de vest, inalt de peste 150 de metri este strapuns de un portal ce depaseste 70 de metri inaltime.

Cetatile Ponorului.

In partea dreapta, o limba de grohotis urca pe sub o arcada in Dolina 2, care este de fapt un aven circular de 200 m inaltime.

In Dolina 3 se poate ajunge urcand scarile metalice din stanga portalului. De mentionat este faptul ca pe fundul dolinelor se formeaza fenomenul de fund de sac care pastreaza constant aerul rece.
Vizitarea Balcoanelor (in numar de 4 – doua deasupra Dolinei 3 si doua deasupra Dolinei 2) se poate face prin doua locuri si anume: prin partea sudica a potecii cat si dinspre soseaua forestiera aici existand deasemenea doua variante pe poteca ce ocoleste Depresiunea Cetatilor sau direct de la “Grajduri”.

Dolina 2, Cetatile Ponorului.

Aici cresc specii de plante care apar numai in nordul Europei sau in tundra. Peisajul de o frumusete rar intalnita e intregit de cativa molizi care par lipiti in peretii de piatra. Aici se intampla un fenomen vegetal unic si anume pe vaile muntilor cresc conifere iar pe creste cresc foioase. Acest fenomen petrecandu-se ca urmare a inversiei termice cauzate de zonele carstice, care fac ca vaile sa fie mai reci ca temperatur

Pestera Coiba Mare

Peste se afla  pe Valea Gardisoara, amonte de  satul (catunul) Casa de Piatra
- 15 km din comuna Garda de Sus, mergand pe Valea Garda Seaca
- la coborarea spre gura pesterii fiecare cuvant este repetat cu exactitate de pestera ca un bun venit pentru turistul interesat de maretia naturii
- portalul Pesterii Coiba mare are 74m latime si 47m inaltime
- pestera este activa in etajul inferior si prezinta numeroase lacuri, cascade si sifoane
- lungimea tuturor galeriilor pesteri insumeaza peste 4447 m
- apele intrate in subteran prin Coiba Mare, respectiv Coiba Mica ies la suprafata prin Izbucul Tauzului situat la cativa kilometrii in aval

Pestera este neamenajata deci trebuie sa fi atent unde calci

Ghetarul Vartop

Este situata in comuna Arieseni, sat Casa de piatra la o altitudine de 1250 metrii.
Pestera Ghetarul de la Vartop  (cunoscută  sub mai multe denumiri: Pestera Minunată sau Ghetarul de la Casa de Piatra)  este locul in care s-a găsit cea mai veche urmă a omului de Neanderthal din Romania. Desi intrarea in pestera era cunoscuta de localinici de sute de ani, ea este atestata stiintific abia in 1955. Pestera este declarata monument al naturii din anul 1957 si rezervatie speologica din anul 1969.

Pestera are o lungime de 300 de metrii ; intrarea de 15 m lungime si 5 m inaltime, duce  in mod descendent spre mai multe sali , fiecare dintre ele impodobite cu elemente specifice:
- "Sala Ghetarului" de 70 m in care se afla un bloc de gheata de 1600 mc
- "Sala Domului", in care se poate admira un dom din montmilh, festonat cu gururi, precum si interesante draperii pe tavan.
- "Sala Minunilor", denumită astfel datorită diversitătii speleotemelor prezente: stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi etc
- "Sala Mare" in care se pot observa domuri stalagmitice si numeroase stalagmite, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc si cristale de calcit.
Cercetarile stiintifice din 1974 au dus la descoperirea "Sălii Pasilor" de catre o echipă condusă de profesorul Iosif Viehmann, de la Institutul Speologic "Emil Racovita" din Cluj. In această sală au fost descoperite urme pietrificate ale "Omului de Vartop", din care una a fost recoltată si studiată la Institutul de Speologie din Cluj. Urma are 22 centimetri lungime si 10,6 centimetri latime. Degetul mare era mai departat de celelalte degete cu 1,6 centimetri, lucru care a indus constatarea că putea "apuca" obiecte cu piciorul ca si maimutele. Specialistii au mai stabilit că inaltimea "Omului de Vartop" depasea 146 centimetri. Dupa descoperire, in urma cercetarilor realizate de antropologul Cantemir Riscutia, acesta a stabilit ca este vorba de  omul de Neanderthal. Cu ajutorul unui tomograf performant, la Institutul din Cluj s-au realizat sectiuni imagistice si s-a constatat că in momentul in care omul de Neanderthal a pasit si a lăsat urma intr-o substantă moale a fost in urmă cu 62.000 ani. Ulterior urma s-a umplut cu un alt material datat ca avand o vechime de aproximativ 25.000 ani.
Fauna :  Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluste, coleoptere), dar in partile intunecate ale culoarelor abundă Pholeuon proserpinae glaciale.
Desi mică, aceasta este una dintre cele mai frumoase pesteri din tară datorită varietatii si conservării podoabelor. Din anul 2008 pestera a fost inchisa spre vizitare datorita neintelegerilor dintre Primarie si Rezervatia Apusenilor - momentan pestera este inchisa cu o poarta de fier

Arieseni(vara)

Zona Muntii Apuseni prezinta cele mai multe fenomene carstice de pe teritoriul Romaniei: ghetari ce isi pastreza gheata pana in mijlocul verii sau chiar de la un an la altul; pesteri cu intrari gigantice ; pesteri impodobite minunat cu stalagmite, stalactite si multe alte formatiuni carstice  in unele pesteri se intalnesc lacuri si cascade subterane si sali de-a dreptul impresionante.Toate acestea sculptate cu maiestrie si rabdare de catre arhitectul "Apa" in chipuri si forme spectaculoase !
Numeroase chei salbatice), cascade inspumate  si varfuri  ce impodobesc Muntii Apuseni cu adevarate nestemate peisagistice.

Din statiunea Arieseni se poate ajunge la toate aceste obiective unele dintre ele chiar le-am vizitat. Mai jos o sa le prezint pe cele vizitate.

Ghetarul Scarisoara-  cel mai mare ghețar subteran din România. Drumul spre peșteră pornește din comuna Gărda de Sus, situată pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Câmpeni (pe DN75). Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Gârda Seacă pe care se ajunge, după aproximativ 1km, la gura Vaii Ordâncușa. De aici există trei variante. Prima este poteca turistică marcata cu cruce roșie, care mai întâi trece prin cătrumul Mununa și după un traseu de 10 km, ajunge la Peștera Scărișoara. Cea de a doua variantă este drumul asfaltat de pe valea Ordâncușei, de 23 km. care duce până în cătunul Ghețar. Ultima și cea mai nouă variantă este pe Valea Gârda Seacă. La 2 km de la gura Urdâncușei pornește un drum forestier prin Mununa pâna la Ghețar lung de 12 km

Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de 60m, se deschide în pădurea din marginea platoului. O potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în pereți înlesnesc coborârea celor 48 m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă. Aici se pătrunde în Sala Mare printr-un impresionant portal măsurând 24 m lățime și 17 m înălțime.
Topografia Ghețarului de la Scărișoara este simplă, deoarece peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m. În mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheață, cu un volum de 80000 mc și care dăinuie în peșteră de peste 4000 de ani. Fața superioară a blocului (3000 mp) formează podeaua Sălii Mari. În partea dreaptă acest planșeu se frânge într-un tobogan abrupt de gheață, care dă într-o zonă, denumită Biserica. Aici apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. Aceasta este zona turistică, restul fiind rezervație științifică, cu două sectoare distincte.
În latura din dreapta intrării se află Rezervația Mică, la care se ajunge coborând o verticală de 15 m în rimaia dintre stâncă și gheață. În stânga se află Rezervația Mare, spre care se coboară o verticală de 20 m la baza căreia galeria continuă puternic descendentă. Aceasta este Galeria Maxim Pop. În amândouă rezervațiile, lângă ghețar reapar stalagmitele de gheață, dintre care unele au o existență permanentă iar altele se topesc în cursul verii, dar se refac în forme asemănătoare în lunile de iarnă.
Dincolo de aceste speleoteme înghețate, aspectul peșterii se schimbă total, locul gheții fiind luat de concrețiuni de o mare diversitate și frumusețe. Stalactite,, stalagmite,coloane, draperii parietale, coralite, gururi.... Acestea abundă mai ales în Galeria Coman - o prelungire îngustată a Rezervației Mari - care coboară în pantă aceentuată pană la adâncimea maximă a peșterii de 105 m, apropiindu-se în același timp la numai cațiva metri de cea de a doua perlă a sistemului carstic Scărișoara - peștera Pojarul Poliței. De fapt, între cele două cavități a existat cândva, înainte de începutul formării blocului de gheață, o comunicare naturală. Pestera in care este situat ghetarul  a fost descoperita pe la 1860.  Intrarea in pestera a costat 5 lei. In cazul in care doriti sa o vizitati nu uitai hainele groase , ca desi eram in luna iulie in pestera inghetam de frig.